mă cuprinde dorul
cu ambele brațe
mă strânge până țâșnesc
lacrimi de dor
albe ca niște petale scuturate
de pe crengile minții
strâng în dinți dorința și
o mestec
mă hrănesc cu ea
mă desfăt cu ea
ochii tăi mă bântuie ca
un vânt năpraznic
care-mi smulge gândurile
și le izbește de pământ
sunt demolată de dor
devastată ca o casă
cu geamurile sparte
și zidurile găurite
mă cuprinde dorul.