zdrențe-zdrențe a bătut iarna la ușă
am crezut că e poștărița cu plicul de la bancă
n-am deschis cum să plătesc majorările
falită viață calculez degeaba
nu-mi trebuie excel sau
alte shortcuturi către golirea buzunarului
știu bine că toată munca mea de
om se întoarce în vistieria statului
și de acolo spre diverși nedreptățiți
îmi vine să fug de mine
să-mi las pieile astea de funcționar
pe gardul împrejmuitor
doar sufletul să o ia spre mare
să intre așa gol în valuri
să se spele de nemulțumiri
realitatea mă bate pe umeri
deschid nămeții se prezintă
garda financiară
în buzunare bate vântul