picături de ploaie
se joacă să-şi unească aripile
ude de monotonia unei bănci
cum se mai spală amintirile
una peste alta pregătite parcă
ca-n raftul de cămăşi,
le asortăm cu îmbrăţişarea
le asociem cu iubirea
şi le purtăm pe interior
să nu se ude, să curgă
pe banca
unde am născut
iluzii.