să tot fi avut vreo patru ani
de pe prispa bunicii
mă pișam cu boltă, apoi
la ulucul cu apă rece mă spălam unde
urma să bea vacile
nici nu băgasem de seamă în dimineața aceea că
mă pișasem pe o găină care ciugulea boabe imaginare

în aceeași zi bunicul prinse securea
îi ceru bunica să taie moțata – da, pe aia!
și am refuzat cu îndrâjire să mânănc, oricât de bune
erau bucatele bunicii
supa de găină
copanele mie și orice aș fi vrut – dar eu
nimic

pe nici unul dintre bunici nu i-am pupat morți
am refuzat ca și cum
aș fi mâncat din găina aia și buzele
mi-ar fi mirosit a propria-mi urină

atât de puternică era realitatea augmentată
pe care o testează astăzi lumea virtuală – eu
eu am inventat lumea asta încă de pe atunci

de asta roboților și astăzi le este frică dacă
ies pe prispă