viețile păreau să ni se fi oprit aici
de la o vreme mă stabilisem nonunde
cartea mea de identitate venea din vergiliu
inventasem mai multe forme de existență și de contemplație
în care fusesem fericiți aparent fericiți ori foarte fericiți
limbajul ca formă de contemplare venea tocmai din trecutul de aur al inocenței
exprimarea cândva spontană și copleșitoare urmă a mersului pe valuri
identificasem praful cometelor din pungile cu jucării de plastic
adormind pe covoare o vreme dâra de cometă a ținut de zbor și de foame
apoi locul meu în cartea de identitate s-a scris nonunde
ti-era frică și spaima întipărită pe chip aducea în memorie întîmplările
cu oameni și lucruri idei și trăiri pe care nu le-am mai regăsit nicăieri
trăisem cu adevărat bucurii adevărate disperări și cutremure
viața ne fusese mult timp printre fenomene a căror ciclicitate
afirma inocența chiar dacă o regăsisem prin disimulare în cărți
am crezut că era infinit sau ceva suficient cât să ne ajungă anonimatul
surâsul neinterpretabil decât dintre inimi
apoi am constatat că nu mai aveam inimi
loc pe nicăieri și poate nici timp de înfăptuire și mărturisire
chiar și vorbirea în stare de rugăciune din lumea de-acum fragilă și reminiscentă
era caracterizată prin blocajul ființei iar inventivitatea cândva esență a pulberii cosmice din buticurile în care în mod evident ni se întipărise cuvintele strigătul
acum se odihneau pe retina durerii a măștii de aur prin care-ți acopeream plânsul
lucrurile toate lucrurile pentru noi s-au dovedit a fi fost zadarnice în esența lor de neurmat și foarte gravă o culpă tragică inexplicabilă încercările de a da un răspuns
elocvent înțepenindu-ne în lamentații inutile
nu privi în urmă ca să nu ne pierdem
ca și cum venise Îngerul
aparent murisem ori chiar murisem
în loc de răspuns
cuvintele înțepeniseră pe gura celui care urla dinafară
în loc de viitor și de linie a unui alt orizont în stare de veghe
mâinile ne deveniseră grele și eu le spusesem puținilor cunoscuți
că aceasta nu e moartea
moartea nu ți-o decid alții și nici măcar idealul de zbor dintr-o anumită galaxie
ceea ce rămăsese a fost ceea ce am trăit și am visat în stare pură
neajunsul faptului de a nu mai putea locui decât printre întrebări
devenise stare firească și o timidă înaintare în realul viu
am vrut să –nțelegi lucrurile matur și neînchipuit
să le desfaci de coajă nu știu dacă reverența fructului oprit
înseși trupurile se mișcau în irealitate
uneori ningea în metafore
încercam să-ți explic viața nocturnă a imaginarului recitată de un faimos pianist
anii în care trăise nu fuseseră trecuți pe cruce și nici în manualele de muzică
dar sunetele care se mai auzeau de pe portativ veneau de dincolo de moarte și aceasta era o reminiscență a splendorii și a nostalgiei din stări de grație și genuine
apoi a început lecția de inițiere în cosmogonia de legăn și vis
încă mai puteam să mă transpun să mă mut în diferite puncte din univers
nu știu care e numele lor
inițierea a început într-o zi de miercuri
ne făcusem bagajele foarte multe cărți și foarte multe destine irosite
am ajuns astfel repede la destinație
în miezul adevărului și al paradoxului
sentimentul ne lua de creiere și aceasta e povestea nimeni voia să mai știe nimic
cei care spuneau lucruri neadevărate erau aruncați
în afară
în văpaie
în stări somnambulice
dincolo de raționament se năștea un alt raționament și neelucidatul într-o ceață densă vampirică astfel că am lăsat lucrurile de la sine și am decis să nu ne însoțim cu de prisosul subiectivitatea cămașa de forță a iluziei poate a lucidității chirurgului dimineață nelivrescă la marginea patului unui bolnav închipuit și nevindecat de destin