despre ea știe marea despre atingere
două umbrele de stuf aplecate spre înăuntru
o barcă în larg cu oameni mirați
bănuți aurii parcă aruncați spre noroc
de unicul soare rotit de un pescăruș
țipătul lui de fericire taie câteva raze
în ochiul aparatului par vitralii și
câțiva sfinți de tăcere se smulg din icoane cu scoici
inima de nisip trece prin sine zeci de priviri îndrăgostite
ce este ea decât cântecul mării
ademenitor spre ape albastre
spărturi de săruturi
unghiuri indecente de nori
saliva melcilor porniți în competiția punctelor cardinale
ce este ea dacă nu noi într-o îmbrățișare de lumină