și să-i dai și o țigară. atîta viață a împărțit că marea
nu-l putea îneca. și să fi văzut cerul cum îl cerea
cînd traversa strada. nu-i păsa.
ploua pe mine, pe el nu ploua.
era o votcă a tristeții.

au apărut nucile verzi. au înnebunit salcîmii.
au existat și eminescu și creangă. dar nu i-au dat țigări.
ești cel mai fericit om cînd îți intră un glonț în piept.
e ca o ploaie de vară.
lumea nici nu înțelege că ai lăsat repirație mai multă
pentru ei.

PS: Pentru Adi