de se prăvale lehamitea prin vene
o botezați cu fast distinsa lene
și-o cultivați venită ca din spațiu
când mie-mi vine numai de la sațiu

sătul de alegorii precare și futile
îmi lepăd laude primite inutile
și mă plutesc letargic aiuriu
beatitudine în care des mă știu

uitat uitării de sine vajnic eremit
din facultățile mintale mă demit
dezic cuvinte nobile, viclene
de lene până și... să-mi fie lene

cel mai bine fac orice nimic
de teama nu cumva să-l stric
îmi reușește pân la ideal
refugierea-n intim areal

în care vegetez contemplativ
spleen-ul părului din ceas e fixativ
imit statuie absentă - doar legendă -
și dau oricui Edenul în arendă