În repetări, i-același patrafir
Nu te-o mai ști, de-i gleznă, când te-a duce
Pe dealuri, susu,-n zodii zăbăuce
Ce ți-or aprinde ”torța trandafir”.

Nu mai `căta la preot sau sub Cruce
Răspunsuri amânate, pe la mir
De unchii ți-s doar stelele de ir
Mătușa-ți fie stelele caduce.

Căci necredința i-o cadână blândă
Ce doar sărutul ploii-l înțelege...
Catârul să te poarte și să drege

Tot drumul ce te-a duce, la izbândă.
Și luna te-a-nțelege, prea flămândă
Tu nu-ți da firul de argint, să-ți lege.