Sunt doar un om care se-nchină vieții,

Călătorind cu gândul printre stele,

Scriind poeme aspre și rebele;

Sunt doar un strop din roua dimineții.

Sunt doar un om care tăcând vorbește,

Slăvind lumina-n jocul plin de umbre,

Urmându-și muza-n labirinturi sumbre;

Sunt doar un strop de sânge ce iubește.

Sunt doar un om care prin vers cutează,

Jertfind pe-altarul cărții tinerețea,

Rememorând mai amplu frumusețea;

Sunt doar un strop de mare ce visează.

Sunt doar un om, precum o floare ruptă,

Ce lăcrimează rime-îmbrățișate

Născute din destine-încrucișate;

Sunt doar un strop de dor nestins ce luptă.

Sunt doar un om care ar vrea să zboare

Ca un Icar, dar fără să mai cadă,

Pe Dumnezeu din ceruri să îl vadă;

Sunt doar un strop de suflet ce nu moare...