cred că e o bună întrebare în chetă, la fel ca în viață, ce crezi, e mai bine să ai
decît să nu ai, adică e mai bine să suferi după moartea tatălui decît să nu ai
unul, să nu-l fi cunoscut, să fii fiul mormîntului gol, uite d-aia cheta m-a ajutat
unde nu a putut tata, el oricum nu credea decît în curea și bătaie, nu în casetofon
el credea în muncă & în partid, credea în eu te-am făcut, eu te omor, dar s-a purtat
frumos cu prima fată adusă acasă, asta era lupta mea cu el, cel cu care am fumat
un carpați pe pod după ce am spart un magazin de pîine, de foame, & am furat
biscuiți, băusem și-mi era teamă să mă întorc acasă, știam că mă așteaptă cureaua

sau furtunul de la mașina de spălat, e greu, voi nu știți frica aia cînd dragostea
era cînd nu o iau pe cocoașă, iar dragostea era cînd era beat & dormea, puteam să-i fur bani
din buzunar &-mi luam cărți & visam că o să fiu departe, scria pe fiecare rînd
că locul meu în lume va fi ca un mare campionat unde se va premia cea mai frumoasă
moarte, iar eu am luat campionatul deși încă sunt viu, dar am murit acolo pe pod cu tata,
cînd l-am simțit mai slab decît mine, incapabil să mă ajute & ce tată e ăsta de nu poate
nu-și poate ajuta copilul, eu am avut & cerul era mult mai plin de stele atunci & cădeau
foarte multe de parcă cerul chiar voia să văd că îmi face cu ochiul,

a fost un moment tată & fiu, ca în filme, am fumat carpați de la mine, că n-avea
țigări & atunci l-am iubit pentru cîteva fumuri, cum & pe tine tot cîteva fumuri
te-au ținut în durerea mea, revin, atunci a apărut alina, purtam aceiași blugi da, aveam
o singură pereche de blugi, lee, de la second, ea dimineața la facultate, eu seara la chef,
era o pereche de blugi mai solidă ca tata care a venit de ziua romîniei, înainte de ziua mea
să-mi aducă vinul & dragostea mamei, a surorii mele, dragostea lui a fost un casetofon
pe care voia să-l cumpere cînd beam cu niste distruși maneliști, nu a fost nicio problemă,
rîdeam, că tata voia în sfîrșit să-mi ia casetofon, cînd eu vîndusem deja unul ca să fug de acasă
să dau la facultate, și deja eram anul următor, tata murea & eu, odată cu facultatea.

m-am făcut filosof pe 13 august 1993, ziua în care am fugit la bucurești ca să nu
dau la craiova ziua în care mi-am luat viața în piept & tata n-a mai fost tată, nici mama
de acolo am fost singur, acolo am învățat că nu sîngele e viață ci uscăciunea buzelor & foamea,
că dormitul pe stradă sau la alții e viață, că viață înseamnă să mori de mii de ori în tine
înainte de a muri & eu am murit, dar am avut un tată, alții n-au avut, mai bine
unul pe care să-l regreți decît niciunul, mai bine o mamă rea cu palma grea
decît singur pe stradă, cu stelele într-un pahar de plastic gol, gîndindu-mă la tine
la faptul că tot ce a fost înaintea ta a fost o altă viață & acum că te iubesc parcă am renăscut
și acum nu mai e nevoie să purtăm aceeași pereche de blugi, e suficient același suflet.