agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1534 .



kamadeva
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [batranutragator ]

2023-08-14  | [This text should be read in romana]    | 



era noaptea în care am uitat cine sunt, cînd pînă și din dalele
care pietruiesc centrul vechi ieșea dragostea ca un drog
care face timpul să stea pe loc, pînă și șobolanii erau beți
și, ca în filmele alea cu transe, dacă atingeai un om
îi vedeai trecutul și viitorul, dar cel mai important
îi vedeai prezentulul și le dădeai dracului pe celelalte

mergeam cu tine de mînă, înaintam prin mulțime cu greu
ca împotriva vîltorii, și zîmbetul tău se prelungea în zîmbetul meu
cum corpul tău se termina cu al meu și cînd am scos amîndoi limbile
în același timp, am simțit că am fost ca eminescu, lovit de săgeată
kamadeva, zeul indic mi s-a arătat întruchipat în forma ta
și am știut că te voi săruta pînă voi avea un nume

vocea șoptită a nopții constrasta cu amalgamul de zgomote de oameni
fericiți și beți, cu crîmpeiele de muzici amestecate într-o cacofonie sonoră
care îți izbea timpanele ca o duzină de ciocane pneumatice
vocea șoptită a nopții ne vorbea despre noi și uneori ne confunda
pentru că eram unul, unul și aceeași

și la picioarele tale străzile făceau valuri ca marea
ne-am așezat la o terasă și scaunele erau din nisip
și toate reclamele luminoase mimau răsăritul
unei mari iubiri

o iubire care n-a fost niciodată între noi
pentru că ontologiile noastre sunt diferite
eu rămîn întotdeauna singur în iubire
ca un soldat care și-a pierdut camaradul, plutonul, războiul
umblu și acum pe străzile fascinației de atunci
și vîntul mătură peturi goale ca pe niște frunze căzute de pe oameni

am votca asta și mă rog la ea să aibă gustul tău
dar are gustul singurătății și pierzaniei
am votca asta și aș vrea să aibă gustul tău, zeul indic
dar scaunul pe care stau e făcut din nisipul deșertului
o plajă imensă, mult prea mare să ajung la marea
în care îți înmoi picioarele

zarul arată mereu cinci, cinciul care înseamnă nu
un aurolac doarme pe treptele unei scări în brațe cu un cățel
și cred că e mai fericit decît mine

mai beau o votcă și încă una, mi-e frică să adorm
presimt că în noaptea asta or să-mi crească enorm unghiiile
pînă îmi vor intra în ochi

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!