Durere,

tu mă trezești precum copilul

ce trebuie alăptat

îți place să-mi auzi glasul

îți place să-mi bei lacrimile

îți place să te mângâi până adormi

îți place să revii din visele tale

mult mai mare, mult mai puternică

acaparându-mi toată atenția

toate sentimentele mele

toată viața...

dar, vezi tu

va veni și momentul

în care vei dori să cunoști

vasta lume de dincolo de mine

iar eu nu te voi mai putea însoți

fiind prea bătrân, prea obosit

prea ancorat în amintirile mele

prea uituc sau, inevitabil, prea mort

așa că vreau să te învăț un secret

pentru a fi acceptată de ceilalți

pentru a fi iubită de ceilalți

pentru a fi divinizată de ceilalți

te voi învăța cum să te transformi

îmbrăcând pelerina magică

a celor mai frumoase cuvinte

fiecare mușcătură a ta

să devină o floare

fiecare junghi, un sărut

fiecare arsură, o mângâiere

fiecare înțepătură, un zâmbet

fiecare zgomot, fiecare pocnitură

un cântec

vei vedea, vei avea toată lumea

la picioarele tale

nimeni nu te va detesta

nimeni nu te va alunga

vei fi, mereu, pe buzele tuturor

în inimile tuturor

vei ajunge până la sufletul tuturor

și vei afla, astfel, ce este nemurirea

trecând, veșnic, dintr-un suflet într-altul

Durere, știu că mă iubești

dar dacă vrei să mă bucur și eu

de nemurirea ta

acum, cât încă mai pot

îmbracă-te cu pelerina cuvintelor

și dăruiește-te celorlalți!

Ionuț Caragea, 2 februarie 2023