ne leagă
pământul luat cu vagoanele
din Clisură
în exaltare pe sâni buzele
alunecări de teren

înjur fântânile din oraș
stațiile de tramvai prin care trece marfa
spre Est
hoarde puse pe furat iluzia unui capitalism
cu pantalonii în vine
refac drumul mătăsii
tomberoanele în care ard cauciucuri
și bandele de cartier
fuck you în locul tăblițelor cu numere
părul tău împrăștie
iasomie pe așternutul mototolit
la beție

începi să te mângâi
dintr-o parte în alta părul
îți dezvelește umerii
iubirea joacă scena cu spatele
ai vrea să intru printr-o ureche
și să ies prin cealaltă
ne îndemnăm la lucruri perverse
mâinile tale mă transformă într-un obiect
erogen limba apropie degetele

la internat nimeni nu scria poezii
adormeam cu toată colecția de teatru radiofonic
sub pernă frica de cutremur dispărea iar eu
știam dacă o femeie este frumoasă
și cu ochii închiși
te compuneam după sunet
până la ultima unghie
îți spuneam norocoaso
cum poate cineva ține minte
fără hârtie și pix atâtea sfârșituri
și începuturi de vieți

catastrofice