o să fac eu odată friptură a la kant, o friptură
cu doișpe gusturi, apoi o să fac o băutură cu gustul lui nietzsche
să simți nașterea tragediei cînd bacchus te întinde în brațele
bărbatului pe care nu-l dorești, și o să-ți ard părul cu țigara
din greșeală ca afrodita, că ea vrea să fie cea mai frumoasă

adevărul e că mi-ar plăcea să fiu cenușă, să mă ții în geantă
și să mă plimbi pe acolo pe unde mi-a fost dor
să pui din mine în pămînt că și planetele, dacă vor, pot face copii
da, refuz premiul nobel ca sartre ca să mă ții
într-o cutie de cremă

poate în zilele tale negre te dai cu cenușa mea pe față
și cînd te văd stelele e ca o plutire, ești aproape copil
te duci la furat monade, ești aproape adolescent și joci biliard cu hume
poate și îl bați că el nu știe încotro o ia bila

e toamnă și nichita a scris deja asta
așa că nu mai e toamnă, e cînd strugurele plînge în vin
și totul amurgește, cînd lumînarea își vrea înapoi lumina cheltuită pentru un mort
că nu se moare din dragoste
doar din lipsa ei

universul e mare, e zece la puterea optzeci și unu
doar în unu ăla te iubesc ca în ceilalți optzeci