nu mai regretam și nu era foarte demult
începusem să mă obișnuiesc
în cor
papagalii
repetau
e o toamnă lungă
toamna noastră
albastra-aurie-dulce-toamnă
cerul negru-pământ moare și screme
pe trupuri oarbe de piatră neagră neagră
nu mai regretam nimic
mă obișnuisem
cine era mort ori încă viu arestat sau liber
în toamna libertății noastre
în libertate mereu se face toamnă ca-ntr-un peisaj de m.b.
poroncim frunzelor de arțar să fie frunze și încă verzi
pe mișcătoare singurătăți
pe umblate ticăloșii de pirați
și neumblete
despicând clepsidra de nisip a umbletului universal
fato
dintre toți
ajunsesem să fiu cel care nu mai locuiește printre iluzii
e bine că-ți spun așa
ministrul educației din franța
pînă la apusul soarelui
demisionează
două sinucideri
voi termina acest poem
un oarecare goethe
fato
tu
nu ești băiețel de nisip
îngurgitînd sperma ca pe iluzii
știu
vom muri
murim
suntem morții
vii
și tu știi asta
filmată de la școala cu demisia pe masă a franței
și a tuturor țărilor
care nu mai cred în nimic
în nimic
și totuși
nimicul provine din ceva
adică ai fost creată după chipul și asemănarea mea
nu te sinucide
promite-mi
timpul este schopenhauer
filosof
despre care a scris
un om mai mare decât franța
m houellebecq
porumbacele
porumbițelor
a nu se explica neretoric
știu
despre cine vorbesc neicaric
dând din aripi
merci beaucoup
vangelis exmatriculat din grecia
pentru cei fără de vină
un poem mult prea lung
timpul deșirându-se în orizontul-papagal
bun de mâncare
domnu poet
păcătuiți cu bună știință
această
țară
patrie
lume
e locuită de papagali
și dvs
știți cine e adrian &
pe untura întisă pe pâine de ignat
nu-i mâncați
vorbiți în parabole
în parabole
în genunchi
vă rugăm
poezia are culoarea curcubeului
cui să acord grațierea celor pământești
parisul funebru ministrul educației funebru
fetiÈ™ tabu president de la republique
două sinucideri și nicio demisie
a nu se asuma păcatele lumii precum dumnezeirea și pâinea durerii
imn triumfal
m-am născut în același an cu fratele meu
1940
cum să se nască doi copii în același an
nu suntem gemeni
eroare socială
am roșii ouă și struguri de secetă
cei arestați nu vor scăpa pe cauțiune
vinovații de moarte nu vor fi omorâți
cei vii vor mai trăi
osândiții se vor speria
neștiutorii cu ghiotura se vor învrednici de umbra pământului
curtea marțială
judeca-va
pe cei care au drept de viață și de moarte
și iată
numele acestora
frunzele încă verzi
toamna siderală
acesta e fiul și moartea
timpul mai mult ca perfect
pentru care cei nu mă cred
din poezia anei blandiana