Å¢i-am rupt himenul vorbelor pe buze
Să naşti cuvânt precum o sărutare
ÃŽn miezul clipei ce statuie are
Un zeu al apei abur să acuze.

Virgină printre nopţi de căutare
Femeie să te fac în joc de muze
În teatrul de hârtie să se-amuze
Un drac şi-un înger, vămi nemuritoare.

Să pot striga te-alung din feciorie
Dar tot cerneală de tăcere bei
Urlând amar peniţa linişti scrie.

Plângând la nunta falsă de idei
Râzând tot mutilându-mă-n sicrie
De mâna nevăzutului mă iei.