Eu nu am zis la nimeni despre tine
Şi te păstrez şi astăzi ca pe un secret,
Chiar de-ai plecat în ţările străine
Ca un regret ce caută un alt regret

Şi nu mai pot de-atâta pustiire
Acum, când toamna arde frunzele pe rug,
Să iei neantul meu ca amintire
Åži zgomotul de bronz ce bate a coÅŸciug,

Eu nu am spus la nimeni despre tine
Şi încă te mai vreau şi încă te mai pot
Dar răni încep să cadă de pe mine
Şi te-aş striga în gura mare peste tot

Iubita mea plecată-n ţări străine,
Pe piatra asta eu te-aÅŸtept ca pe-un transfug,
Oraşul meu parcă se sparge în ruine
Când eu de amintirea ta încerc să fug

Mă-ntreb dacă ai existat vreodată
Şi poate-n somnul meu sălbatic te visam,
Dar cineva ma-mpins spre niciodată
Când crengile băteau aiurea pe la geam,

Eu nu am spus la nimeni despre tine,
Misterul nostru astfel, numai noi îl ştim,
Dar noaptea de neant spre mine vine,
Ca de la un senin spre celălalt senin