alergai prin sângele meu,
alergai,
fără să-ţi dai seama că mă doare
otrava verde
a irișilor tăi
ucigători,

buzele tale frigeau, frigeau,
ca două săruturi înşelătoare
şi sânii tăi erau ca două mere coapte,
ca două mere coapte în soare
şi mă-ntrebam, ce voi face,
ce voi face eu,
mângâindu-i neîndemânatic
cu nepriceperea mea
la un miez adânc de noapte
istovitoare ?