la intrarea în poem

între pitagora și orfeu

viața nu poate fi urmată

se moare

desculÈ›

vei păși pe pământul de piatră

nero

nu se știe dacă va fi murit

ceea ce n-ai înțeles despre infamie

nu te-ai urcat pe cel mai înalt catarg

ca pentru a striga din toți rărunchii

lumea cea nouă

viața cea nouă

dragostea dinspre euridice

pentru care ai murit

vlăguit

după milenii

de unde vii tu daimon al meu

de mă trimiți în vechime

când eu vreau să mă preschimb

într-un om subțire printre oameni adevărați

de zăpadă

după care umbli la inima de gheață

cei care vor intra în poem ca acasă