pe dinăuntru
un cutremur așază oasele în ordinea lor firească

pe dinăuntru
străzile sunt acasă pentru orfanii care bat din poartă în poartă
cu inimile agățate de coaste precum globurile de brad

pe spate
un fermoar ține la un loc tot tinele care ar putea să inunde lumea
în tălpi rădăcini despre care nu știe nimeni

oricât de lung sau de rezistent
ar fi elasticul despre care nu ai povestit nimănui
i-ai așeza pe toți
la același foc care nu arde
la același cer care nu îngroapă
la aceeași ploaie care nu udă

cei mai înalți oameni sunt cei care știu să se aplece cel mai mult