Concomitent cu tâmpla
Prin care îmi cresc codrii
Privirea-mi ce te uită
Mie îmi înoptează
Din cerul oglindit.

Îmi amintesc tăcerea
Cu care îmi scăldam
Trupul în apa serii
În care-și risipea
Plăceri ființiale.

Alături, după goluri,
Urcam spre casă vise
Din alte necuprinse
Tăceri și ampli nouri
Crescând din cele timpuri
ÃŽn care stoluri, stoluri
Migrații nepermise
Veneau din orizonturi
Peste fereastra mea
Spre a își face cuiburi
ÃŽn ramurii din codrii
Care peste obraz
Îmi cresc ca niște rodii
A căror sâmburi poartă
De-a lungul altor zodii
Învălurite nimburi,
Frământate în sâmburi
Ca niște munți cu tâmple
Pe ale căror goluri
Ca infinite inimi
Bat aripi ce înalță
Trupuri de paseri sfinte
Legate în cuvinte.

Din cerul oglindit
Mie îmi înoptează
Privirea-mi ce te uită
Prin care îmi cresc codrii
Concomitent cu tâmpla.