Tu, locuiești într-un palat de flori
În preajma ta se plăsmuiește, zilnic
O simfonie de miresme,
Și o erupție de culori!

Din zori de zi, și până'n faptul serii
Albinele-ți slujesc doar ție!
Și razele de soare a Primăverii
sunt nelipsite din a ta împărăție.

Coloanele de roșii Trandafiri,
și bolțile de Dalii albe
susțin tavanele de Iriși
și Gerbere în salbe!

Covoare moi de Panseluțe
și mese 'ntinse de Mușcate
Iar Crinii, sunt străjeri destoinici
Mereu cu straie nepătate!

Ferestrele, gătite sunt
Cu giulgi de Lăcrămioare
Iar pe pervaz, se odihnesc
Narcisele, la soare.

Se află, oare, în palat
odaie goală, pregătită.
pentru un biet poet pribeag
cu haina zdrențuită ?