Sunt cântărețul orb
Ce'ncearca să descrie
Atât cât a "văzut",
prin degetele-i fine...
Și cât a auzit,
Din toate ce ai spus
Dar mai ales ce simte
Din toate cele'ascunse
Nespuse, nevăzute,
De deget, neatinse...

Din slova potrivită
cu sârg și cu răbdare
citive-i. Vei pricepe?
Vei pune la'ncercare?
Vei căuta să afli,
Aevea e,sau vis?
Curat îmi este gândul
ÃŽn ceea ce-am descris?

Sau vei lăsă să treacă
cu totul, în uitare...
În neființa vremii
spre-a timpului hotare...
Și liniștea din urmă
S'aștearnă peste toate
Marama ei pustie
De neguri și de moarte...

Se zbate astăzi dorul!
Căci moartea 'i ie străină!
Simțirea și visarea
Sunt veșnică Lumină!
Căci n'a fi frântă trestia
Chiar dacă a căzut!
Nu va fi stins fitilul
Ce pâlpâie'n ascuns!