soarele ne topește timpul și oasele
ne pierdem în lutul din care am venit
după ce vom trăi lanțul stabilit de zile
cu frică
cu lăcomie
vom bea apa din oceanul gri al cerului
nu putem rupe cercul
trăim pentru a ne întoarce în praful
drumurilor noastre pierdute

vom înota în apa crudă a fiecărei zile
vom înfrunta ceea ce vine din față
și ceea ce se ascunde
iar când totul anunță sfârșitul
din mijlocul unei nopți
unde nicio lumină nu mângâie
vom mai cere încă o zi