palmele mele, rupte din piatră
te-au acoperit pe tine toată,
şi iată,
îţi ţin de urât când umbrele latră
în miezul de noapte
cu luna-n fereastră

palmele mele şi inima-mi toată,
ţi-au acoperit şi frici şi angoasă
ce pot să fac pentru tine?
frumoasă,
te lasă cuprinsă ca mine
de patima asta, foc şi pucioasă
topiţi vom fi unul, după altul-
suntem păsări de noapte
grăbite,
din aripi să atingem înaltul

palmele mele,
poteci îţi arată să vii de îndată
să cazi peste mine ca-n marea cea mare
să mă scalzi în iubire, simt doar uşurare.
iar palmele tale firave şi moi, transparente,
ascund o poveste rea ce trăieşte
sculptată pe grinzi de os,
cu gheare de cleşte

acoperă-mă şi tu cu ceva
cu ochii, cu marea, cu pielea ta.
când palmele mele-ţi şoptesc, că ar vrea
să dormi lângă ele de noaptea e grea,
de lumea frământă atâta durere
aş vrea să-mi fii adăpost, mângâiere

te iubesc.
nu-i nici joc nici părere.
şi noaptea se învârte
prin patul de fier şi nuiele,
pentru că tu faci parte din ele
din lacrimi ce fierb, pe pernele grele
pe trupul tău gol se târăsc cerşetoare,
şi palmele mele, şi marea cea mare