acea piele caldă de dimineață
care te mângâie pe burtă
te răpește din brațele unei paralizii în somn
ești viu
mirosul de păr parfumat pe pernă
se simte ca speranța
amestecată cu 1 mg de scârba/zi
de atâta familiaritate
Repetiție Rutină ca niște prenume ale culorii gri

ești viu de culoarea gri, în fiecare zi și nu știi de ce
țigara, poziția ei între degete, cafeaua
toate sunt un bis perfect, continuu
și aceeași intensitate de căldură a cărnii
te face să vrei să montezi un termostat
îți vine să mori și strângi pleoapele puternic
(ca atunci când apești tastele copy & paste pe un document important)
după senzația unei micțiuni de dimineață
nici asta nu mai e o plăcere sau o chestiune de intimitate
ci doar o regulă ca să nu rămâi șomer

și timpul scoate capul pe fereastra unei mașini de înghețată
râde de tine
atunci îți dai seama că poate ești doar o păpușă proastă
inventată pentru o micțiune matinală
că ora șapte e un buton pe care apasă cineva
ca să râdă bebelușii extratereștrilor de ea
ești tu o construcție pe nisipuri mișcătoare
sau timpul te manipulează?

pare doar despre tine, dar e despre noi
atât a rămas din dragostea noastră
după ce ne-am căsătorit
după ce polul de putere a pierit din reverie
și a migrat în semnăturile tremurate de pe hârtie

îți amintești cum sunau aplauzele pe holul primăriei
cum aruncau cu orez pe viitorul nostru
am simțit momentul când
ne vom aparține și va fi așa de frumos
încât vom căuta amândoi
uși de urgență separate

că iubirea, uneori
e o mască imensă în basorelief
dincolo de care freamătă frica de a te săruta singur în oglindă
dorința de a te simți special
dorința inepuizabilă de moarte prin sex
de poziții, senzații diferite
ca și când evoluează în tine
o maimuță nouă în fiecare minut
în fiecare noapte