Păstrează, mamă, glasul tău aproape
Şi nu-l sui în slava de tăcere
Chiar de adâncul morţii te va cere
În valea cea de peste negre ape.

În noaptea parfumată cu mistere
Tu dormi şi somnul încă-n trai încape
În vis tu stai cu Domnul la agape
Cu duh închis în cărnuri austere.

Renaşte-mă, femeie, numai una
Că ţie ţi-am golit întâiul sân
Şi soarele râdea, zâmbind şi luna.

Învaţă de la brazii ce rămân
Mereu tot verzi, hălăduind întruna...
De vei pleca oi ţine drum păgân.