muntele proptit de ploi
vise umede
picături prelinse pe
pereții gândului
cuvinte închise în
cușca tăcerii
gratiile de la fereastra
norilor rupte
contemplare a imensității
unui strop de viață
privesc în mine
cum toamna aruncă cu
frunze
sunt un morman de amintiri
în care toamna
lovește cu piciorul
muntele de melancolie
s-a prăvălit în mine.