Stea de plumb mi-e nemurirea,
Mă arunc c-un vis senin.
Oare mă voi înălța în zarea
Dintr-o mare de venin?

Ai venit pe neașteptate,
Mi-ai adus un gând șoptit,
Cuvinte dulci de bunătate,
Fostul suflet a murit!

Èši-am negat natura vie,
M-am opus din răsputeri
Să o fac să nu mai vie
ÃŽntr-o mare de dureri.

Inexplicabilul adevăr nu este
Încă. Va veni... ca o poveste
Să schimbe un destin.
Dansul naturii nu mai e un chin.

Morala: Un destin îl poate schimba pe altul.