umblu cu un băț alb în mână
ca orbul
care-și face cărare
printre trecătorii întârziați
ce fug pe trecerea de pietoni

transpir și soarele șmecher
îmi zâmbește la fel
de parcă am fi
prieteni de o viață
pe drept zic
suntem prieteni dar nu atunci când
îmi acopăr fața cu mâna
și bolborosesc în mine
cuvinte pe care
nu le-am mai auzit niciodată

cu bățul din mâna grea
ce- mi tremură de- atâta bătrânețe
îmi fac loc să trec
pe o trecere de pietoni imaginară

nu nu port ochelari
ochelarii sunt pentru cei care
vor să oprească timpul...