Să dai! 29.09.2020/11.30


Când n-ai curaj să te ridici pe tine,
Când ți-este greu să fii cu totul viu,
Când greu e să spui ,,nu!”
Ideii de-a fi al lumii,
Cel dintâi ales al ei,
De gloată adulat .
Când nu ai unde,
Să iți arunci frica de a fi,
Când a avea,
Nu te mai cuprinde și încă n-ai,
Atunci, da, să dai, să dai cu sete! -
Să dai în cel căzut și amărât,
Să dai în frate si prieten,
Să dai în cel ce dragoste îți poartă,
Să dai, să poți scăpa de ea,
De frica de a fi. -
Să n-ai milă,
Totul să fie o dojană,
Să reproșezi acelora ce n-au,
Cum că puteau a fi ca tine,
Tu, etalon,
Ce dacă linguriță de argint,
N-avură ei în gură pe lume când veniră.
Sătul mereu și tot flămând,
Să nu crezi pe cei ce-s flămânzi,
Sătui de suferinți, sătui...
Să dai în cel căzut, să dai mereu,
Să dai urlând la el:
,, Te scoală pentru mine!”
Să dai ca să nu fugi pe față
– căci pentru tine,
Loc de fugă nu e,
Deși mai sunt cetăți de pace,
Și-al lui Cain semn te ocrotește,
Mereu să dai,
Căci n-ai ce-i face: Să dai!
Frica ți-este dumnezeu,
Și ea te ține-n viată.
Să dai în ceilalți până obosești,
Să dai cu vorba și cu parul,
Ți-or goli ei așa amarul de-a nu fi -
Și vei avea fără de folos,
Și vei avea și fără rost,
Zadarnic tot având,
Făr-de Cuvântul Lui,

Să dai!