e normal să cred că ești iisusul meu personal
să te răstignesc pe pat și să îți cer să mă ierți ca pe barabas
să faci o mișare dulce care ține de-între-coapse și nas
apoi să mă duci cu tine în rai

dragostea mea, ce frumos îl strigai
curgeam în tine și tu gemeai
dragostea mea, plîngeai cu șampanie de plăcere
nu mai muream nici de foame, nici de durere

cineva plătește cu stelele din ochi iubirea, poate eu
poate tu, poate acest univers care ne umple de durere
acolo unde e fericire, acest individ care face iubirea
să pară că nu vom ști nemurirea

să arate ca o hîrcă fără dinți cînd rămînem fără părinți
noi tot ne iubim, îți dovedim că putem și fără vin
pentru că bem votcă, ne iubim și ne învelim în credița noastră
l-ai văzut și tu cum s-a aruncat pe fereastră

dragostea mea, ce frumos îl strigai
curgeam în tine și tu gemeai
dragostea mea, plîngeai cu șampanie de plăcere
nu mai muream nici de foame, nici de durere

suntem aici, cum ne-am arunca în gol
suntem aici cum toată lumea ar face carambol
la intrarea în noi, în dragostea noastră, facem dragoste ca o priveliște
ca tot ce lumea ar vrea să vadă pe fereastră

facem dragoste cum bisericile se transformă în cluburi de poker
și e normal că moșul bătrîn și avar să piardă iubirea
să ne țină pe noi cum îl ține pe el geaca și nemurirea
facem dragoste nici nu ne pasă

să-și pună plasă de țînțari, să-și pună mîna la ochi, noi facem dragoste
e sărbătoare pe orice filă din calendare noi ne iubim
și mîine și mîine și mîine
în orice zi pînă murim.

dragostea mea, ce frumos îl strigai
curgeam în tine și tu gemeai
dragostea mea, plîngeai cu șampanie de plăcere
nu mai muream nici de foame, nici de durere