Sfărmând statuia muntelui sisific
Veni-va a veciei dimineaţă
Lumină pură duhul îmi învaţă
Pe Dumnezeu întreg să-l identific.

Sunt încă printre cei din nopţi în viaţă
Doar stelele-amintesc tărâm mirific
Clipind, de nemuriri să mă edific
Şi luna-n rază umbre dulci înhaţă.

Tristeţi din trai lumesc în bezne urcă
Sunt dorul din chemarea nimănui
Şi pieptu-abia respiră-n a lui furcă

Şi port în sânge zestrea vinului
Băut prea mult ce minţile încurcă
Şi e blestem cum mântuire nu-i.