Corăbii trec pe ape cu luna la timonă
Plictis pe pagini scris e, cu sânge cum e vinul,
Răzbindu-l des beţia... În patimă Divinul
Cu cerul tot asupra-i în noaptea monotonă.
S-a spart urciorul leneş, în cioburi multe iată-l
Şi nu mai bea sămânţa din omenesc butoi,
Pe-altare de-adevăruri eu preaslăvesc pe Tatăl
Şi Pruncul vine-n naşteri cu mântuirea-n toi.
În viaţa noastră anii fiind prizonieri
Cu mai puţin de-un mâine mă am a mă cunoaşte
Ci-n plus mă ştiu pe mine cu vremea cea de ieri
Şi coborând în timpuri ivesc o vamă-n moaşte.
Şi răni de lumi se scaldă în veşnicul agat
Lumină! însă-n umbre un înger a strigat...