n-aș fi vrut să urăsc și nici dorință de ură să am
dar altfel încă, n-am învățat să supraviețuiesc
pentru aceea Doamne!...
Tu, care știi, că n-am un suflet docil,
că n-am să mă plec supus ascultării
și n-am să mă rog niciodată cu patos,
intră tăios în inima mea
și-mi domolește învrăjbirea.

nu mă lăsa să mă împac cu durerea
și nu-mi da liniște până când...
toate cuvintele mele de hulă
care m-au înnegrit de întristare
le voi spăla...
retras, în muțenie, ca într-un vas al înțelegerii
din care Tu, vei stoarce limpezi și vei întinde la uscat
cuvintele de hulă, rând pe rând
în lumina ce crește orfană
într-o lume în care...
n-aș fi vrut să urăsc.