închid ochii și îmi imaginez nemurirea,
înșir emoții pure dar și frustrări
pe care le îndrept pe calea uitării,
până când îmi aud vioara din inimă
să mă învelesc cu o muzică necunoscută,
prezentă în adâncimea ADN-ului meu
dornic să danseze boleroul dragostei.

Doamne câtă liniște se așterne
din încercarea de a-mi cunoaște limitele
și ce minunată pace se orânduiește pentru viața viitoare.

opresc tremurul pleoapelor, deschid ochii,
pășesc pe vârfuri printre gânduri
extrag din ADN-ul meu magia existențială.