mănunchi de betele gri
ceața se întinde și picură
înlocuind țurțurii
au uitat să atârne
de streșini
ochiul nopții privește
în orb
prins de cataractă
cerul înăbușă locul
apăsând ca un teasc
seva mustește-n
aluatul țărânei
dospind o pâine amară

trosnet se-aude
adânc în pădure
trunchiul de brad
acompaniază
colindul
tot mai rar și sărac
răzbate-n ecou