Din vremuri străvechi-un bătrân îndrăgit
Desaga pe spate-o ducea gârbovit
Și-n dânsa grămadă de lucruri - minuni
Tot strânse din târguri, din orice genuni.

La sanie-nhamă doar renii mai juni,
Puternici și dornici... 's-aceeași - străbuni;
În cântec și clinchet plăcut, prelungit,
Colindă Pământu-n nevoi adormit.

Întreaga făptură-i deschide-un zăvor,
Acela în care și pacea-i izvor.
Să punem lumină-n ferestre, la geam!
Primească-i colindul în grabă-orice neam!
Primiți-l pe Moșul și-n inimi, cu drag!
El, pacea - belșugul, vă seamănă-n prag.