În vise-ți șlefuiesc zburarea toată
Pe când legat de tină îmi e pasul,
Ascult lumina cum își fierbe glasul,
Pe-afară-i iarnă, de ninsoare pată.

În aer pleci, rostindu-mi bun rămasul,
Zidirea de noi doi ne e crăpată
Pe-acolo fugi, de taine-nvirginată
Când în odaie nu-i plinit nici ceasul.

Prin cameră tot umblu ca nebunul
În dații cei de tine moi papuci
Scoțându-mi fum rachiul și tutunul.

Pe calea dinspre mine de apuci
Voi fi-n chilia mea la surzi tribunul,
Ca în perete-n aruncări de nuci.