Călătoresc la braț, ziua și noaptea,
cu Singurătatea,
încă din zori,
pătruns fiind de-al dragostei fiori,
și eu și ea, ne ținem strânși, unul de altul,
ca nu cumva să ne despartă
restul lumii, rea,
oricât de mult am vrea
ca să umblăm feriți -
căci ne dorim să rămânem iubiți
până la capăT
și nu numai așa, în treacăt -
chiar dacă cei din jur,
nu vor fi niciodată mulțumiți,
și-oricât de dureros vom fi striviți
de lume,
iubirea noastră niciodată nu va mai apune