agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Acest vis uitat în zorile gândului ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-29 | |
Turația e lentă.
Picioarele livratorului, ca pistoanele moi, pompează aerul aspru al dimineţii. (Bicicletei nu cred să i se fi rupt o pedală — dar geanta tresaltă oricum) -din fericire- În spate, noi ne încălzim. Izoterm, sacru, aproape uterin, interiorul e o capsulă moale de abur unde tot ce e prăjit, sărat, dulce, se melanjează. Puiul prăjit se arcuiește într-un relevé de ulei încins, un copan — rotund, plin, cu pielea plesnită — tresare când cutia i se desface la clips. „Tâmpitu’ dracu’ – ai dat-o brutal.” „Ți-am simțit sarea în carne şi asta m-a derutat.” un fir de maioneză curge pe coapsa lui în spirală şi îi gâdilă osul, apoi cade – suav, ca un tremolo. Burgerul, greu, încordat, aburit, își împinge umărul de carne în brânza topită, care se trage, se întinde, gemând, „nu mă rupe, lasă-mă încet să mă scurg...” chifla lui pulsează neîncetat, ca degetele unei mâini care n-a cerut voie şi toate boabele de susan îi stau încreţite pe spate, ca nişte coşuri pubere. Cartofii prăjiți se rostogolesc într-un andante sălbatic, tăvăliți în sare, împinși în ketchup, se freacă unii de alții, cu freamătul unsuros, care cere atingere. fiecare vrea să atingă fundul caserolei unde sosul e cald și murdar ca o invitație murmurată pe gât. Pizza se unduieşte, (are o gaură largă) își mișcă felia ca pe o coapsă plină, toppingul cade în ritm – salam, măsline, o lamă de ardei iute atingându-i mijlocul – un arc de coardă ruptă de Paganini. „Nu mă mai ține-n cutie”, șoptește un sushi, „vreau să mă desfaci cu deştele goale, să-mi simți algele, să mă sugi dintr-o înghițitură.” iar orezul din el se desface ca un tutu ud pe balerina care-a cedat. O clătită se încolăcește peste o altă clătită, strânse în folie subțire, cu cremă între ele, care se scurge ca un lied minor. „Simți zahărul?” „Da. Dar nu-i destul. Scufundă-mă-n sos.” Pe dinafară, roata lovește o groapă. O tresărire. Înăuntru, Cola se agită, clocotitor. „Îmi vine...” „Așteaptă. Mai e o curbă.” Un jet mic explodează pe capacul de plastic. O picătură caldă, sărată, pe pielea crocantă de pui. Totul este mișcare. Totul e sunet, geamăt, oftat. Genunchii livratorului tremură ca piftia În spate, suntem o orchestră de carne, sos și mult condiment, făcând dragoste în măsura compusă a unei livrări cu întârziere. Și când mâna lui, obosită, ridică geanta, degetele îi ating, fără să știe, colțul fin al unei clătite calde, care tresare ușor sub atingere, cu crema fremătândă în pliuri moi: — Mai stai. Nu mă deschide. Nu încă. Te rog...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate