Surâsul a doi bătrânei fără umor,
Sau cu unul acru, involuntar pe fețele lor...
Sunt amândoi la vârsta când totul încetinește,
Când refuzul,când timpul merge,
În pas cu trecutul ce-l mai retrăiesc.
Au vârsta părului alb, și mătăsos.
Într-o dimineată aurie,
Ce se arăta printre norii înlăcrimați.
Zorii zilei i-a găsit îmbrățișeați;
Și-n bezna sufletului,
Crude amintiri ce rădăcini inerte si subțiri au prins,
Lăsau deoparte.
Și căutau în ei bucuria celuilalt.
Lăsați să viseze in tăcerea supremului mister...
În ochii lor adânci poți cuprinde,
Și cerul, și pământul.