Să nu plângi că m-am dus –
nu ți-am spus?

Sunt o urmă, o umbră și-atât
pe un vârf de cuțit mă țintești
mă învârți și mă minți să te simți
împăcat Împărat –
Ce bărbat!

Zice "da" ca pe "nu" – numai tu
ochi de drac, pas de rac înapoi
ne-apucăm de-un colac amândoi
ne salvăm de înec
tu și eu
fără soț, fără duh, Dumnezeu
ne-a dospit, plămădit, întâlnit
pe o muchie, vai! de cuțit
mă țintești, mă învârți și mă minți
să te simți Împărat împăcat –
Ce bărbat!
Ești creat să învingi...

Epilog:
Haide, taie, te rog
să nu plângi!