CIORNA 99
(ospiciul de luni)





E luni e dimineață e răcoare încă nu e soare eu sap în jur. Intru în chiuvetă mă spăl pe cap dar nu încap mă încurcă obligațiile de peste zi și fie ce-o fi. Trăim cuibărind ca-n Fellini — o chiuvetă prea strâmtă pentru-al meu ospiciu mahmur cu părul năclăit în perna udă. Norii bat în cupru semn că vin cu toate peste mine - mă arunc așa urduros nepieptănat cu șireturi deznodate să calc murdar pe-un trotuar cu noroiul galben copt printre oameni că menirea asta mi-este. Ieri mi-am așteptat rândul la vecernie așezat vertebră cuminte șarpelui ce catedrala de șapte ani neterminată o înconjura cu evlavie am sărutat mâna icoanei făcătoare de minuni de la Nicula rușinat de calvarul lumii la care-am adaugat și eu. E luni e dimineață e răcoare acum e soare îmi fac griji de câte nevoi administrative are ospiciul meu. Căci vezi un dement se crede prozator câteodată turnul din Pisa altul se crede celebru latinist uneori cetățean statului Caragiale unul se vede poet și din când în când olandez zburător cu pluta unul artist multilateral ce va fi descoperit precis cândva și lasă moștenire pacienților mei crochiuri bătute-n tencuială cu piroane de cerneală unul vameș chinuit de hotare pustii alții se cred literați de multe ori descreierați alteori muritori de sete ori de foame. E luni e dimineață afară nu e ceață nici răcoare eu ies din chiuvetă deschid ochii să-mi mai aerisesc pacienții doar le primenesc fiece noapte patul le duc o țigară o cafea le alin coșmarul cu șocuri dansez cu ei sub dușuri reci. Sunt pentru ei singurul care-o face psihopații mi-i fac prieteni și-i vindec de câțiva ani încoace. Tare-i amărât Sergentu că frații îl iau drept muscal badea Viorel că n-am să-i dau de-o cinzeacă și nu-l cred decât jurând pe „Moby Dick” în original. Tot pofticios rămâne dom’le imperiul rusesc sub Petru ca și sub Stalin acum abia așteaptă să umple vacuumul de pe la noi până n-o apuca întâi apusul zice piciul Basarab — se dă atotștiitor în limbă didactică și-n sforărie iudeo-nordatlantică. E luni e dimineață afară e de amiază la „Ema” s-a-nserat se țin conferințe de psihiatrie specialiștii-n poezie s-au adunat ciocnesc ciubăre de vodcă de rachiu de bere se citează printre rânduri se chiorăsc prin gardul de hârtie. Gata e vremea măi fârtați vă rog să v-adunați ospiciului meu îi pică deja pleoapele veți rămâne-n scris nevindecați!