Miros de ceară, miros de pământ,
Împrejmuit în flori,
În suflet cu neșoptitul gând,
Te-afunzi în lumea nevăzută,
A umbrelor ce văd și doar ascultă.

Pormin pe drumul cel din urmă,
Lăsând o vagă urmă,
Sau poate doar o amintire
Că am trecut și noi prin lume…

O simplă cruce-ntr-un nesfârșit șir,
Un banal nume, sub cerul senin,
Au fost atâția înaintea mea,
Unde și-cotro gonesc așa?