Ghilotina pleoapelor, taie privirea,
Stalagmite orizontale care mă țintuiesc
de la intrare,crucificându-mă.

Cu tine,
în restaurantul
cu nume banal:“Experiențe”
și... aștept.

Convingerile mele sunt
de mult
niște scaune
cu picioarele în sus,
abandonate unul câte unul
pe masa pretențiilor.

Adu-mi o carafă de vin
Și-ți promit că plecarea mea
Nu va lăsa în urmă
Decât un pumn de cenușă a durerii,
Răsfirat peste Gangele unei speranțe deșarte,
Îndepărtându-se de tine,
Pe sensul giratoriu al anilor.