Onramez cotidian
Pentru disparitie
Zimbetul oaselor.
Strabatut, penetrat
De lumini oblice si circumscrise
Este

Mersul meu cu bicicleta pe crengi,
In cautarea fintinilor din soare
Cu ingeniosi mincatori de foc.

Ma invesmintez in marmote si insecte
Beau marea de alb din cearsafuri
Apas claviatura usilor
Plimbindu-mi pe fata diminetilor
Picioarele goale.

In ceasca verde cu ceai de codru
Palmuiesc tramvaiele
Din ochii trecatorilor:
La centru, un pitic ametit,
Amarnic rasucit in cuvinte.

Inchei nasturii cu unghiile arse
Pasesc secund incercind sa acopar
Tulpina de sare a hainelor mele.