noaptea asta are dinți
și vrea să devoreze.
este o noapte canibală
răsuflarea ei începe să mă lumineze...

și mă aprind, lumina lunii
îmi țese între oase funii!

pădurea vuiește tușind îmbătrânită
copacii își șoptesc povestea
în lumea asta înlemnită
abia de se târăște vestea

vorbesc cu toții despre mine
despre omul ce astăzi devine ofrandă,
pe altarul ce plânge pentru tine
iubita mea bacantă

aș vrea să pot
să sting totul apăsând
pe butonul

de la telecomandă


dar...
nu mai are baterii...