ceea ce spaima aceasta
împroșcându-mi umori vâscoase și calde prin piele
și aerul ce mi se împlântă în nări

ei umpleau camera prin acele tuburi nichelate
reci
se umplea până la tavan de tot se umplea
și orice mișcare aproape detona o nouă bucată de carne
ei mă priveau probabil din spatele zidurilor inexpresivi
ca picăturile de apă ale unui robinet pe care
nu ai mai apucat să-l repari

camera se umplea până la tavan de tot se umplea
ei mă priveau lovindu-mă de pereții aceia căzând
cum îmi tai mai întâi genele și îmi secționez atent
pleoapele
apoi unghiile de la picioare apoi picioarele și încă

dar eu știu eu știu și vă spun că nu mai e mult
trupul acesta se va pregăti și nu mai e mult
ca o lumină aproape ca o lumină albă
scăldând